Cu ocazia sarbatorilor de Craciun, va urez toate cele bune si sa petreceti cu masura...
paharu e masura universala!
duminică, 26 decembrie 2010
joi, 2 decembrie 2010
Suferinte de la miezul noptii
Cum sunt disperat sa am multi cititori la blog, m-am gandit sa mai arunc un post, o farama din intelepciunea mea... Pentru ca se vede ca-i plictiseala mare, lumea intra pe blog zilnic sa vada poate-poate scriu ceva. Si eu ii dezamagesc. Nu-i frumos, nu? Plictiseala merita hranita. N-o sa va spun sa mai cititi o carte, sa va mai uitati la un film, la niste seriale. Ca n-as mai avea cititori pe blog.
Nu am chef nici de glume, nici de filozofari, de nimic. Pur si simplu e o amorteala totala ce m-a cuprins si pe mine. De tot! Iar in momentele astea, idiotenia iese cel mai repede la suprafata. Cum eu o am din belsug, mai are putin si explodeaza. Mi-e frica sa nu-mi pun chilotii peste pantaloni la cat de somnoros sunt dimineata. Sau sa observ lipsa pantalonilor abia cand simt bataia puternica a vantului in ale mele falnice coa... plete. M-am tuns. De ce? Ca sa am un subiect de discutie cu lumea. Sau ca sa ii mai amuz putin. Macar atat sa fac pentru voi, fanii mei ce ma urmariti peste tot. As pune si o poza pe blog, dar habar n-am cum. Si nici nu ma chinui acu sa aflu. Am succes si fara poze de cacat facute din toate unghiurile si paraeditate in niste programe super complicate care nu rezolva nimic, doar niste suferinte in plus pe saiturile de socializare. Si exemple avem tone.
Pur si simplu nu-i inteleg pe aia (sau alea - dar voi vorbi la masculin ca mi-e lene sa pun bare ca sa definitivez genul) care-s pasionati de fotografie. Mare cacat vezi un cer hai sa-l tragem in poza ca vai ce tare e. Pierdere de timp si de vreme. Ok, sunt unii care fac si bani. P-aia ii inteleg. Pe ceilalti care-si pozeaza cacatul din baie sau cacatul din oglinda si apoi o editeaza si o ridica la rangul de arta printre prietenii lor la fel de editati, nu.
Se editeaza, dar cand ies pe strada ... tot la fel sunt. Fotografiile sunt ca tipele la discoteca (stiu sunt un taran infect - la club) - toate arata bine. Pana si cele mai grase au loc in poze, are grija photoshopul. Si pierd ore, fac pariu, ore!!!, grasele alea chinuindu-se sa stearga ultima urma de grasime din poza. Cu atat mai mult ne incurajeaza ironiile. Cand observam diferentele.
In fine, nu va mai pozati doar pt altii. Pozati-va pentru voi, simplu. Lasati-ne sa va descoperim, nu ne aratati direct chilotii, nu mai are farmec. Daca intelegeti metafora.
Mai bine ati putea suferi pe bloguri. Dar nu v-ar iesi deloc. Ca nu exista program la care sa apelezi: am un scris. E de cacat sau penibilut. Stau doua ore, il lucrez in program si iese genial. Nu, nu se poate. Ori poti, ori nu. Nu ma trag in poze. Nici n-am ce sa trag. Eu scriu. Rar. Naspa. Dar o fac. Natural. Needitat. Aici sunt eu. Voi? Cand va uitati la poze va vedeti pe voi? Pacat ca nu s-a inventat oglinda care sa editeze...
Nu am chef nici de glume, nici de filozofari, de nimic. Pur si simplu e o amorteala totala ce m-a cuprins si pe mine. De tot! Iar in momentele astea, idiotenia iese cel mai repede la suprafata. Cum eu o am din belsug, mai are putin si explodeaza. Mi-e frica sa nu-mi pun chilotii peste pantaloni la cat de somnoros sunt dimineata. Sau sa observ lipsa pantalonilor abia cand simt bataia puternica a vantului in ale mele falnice coa... plete. M-am tuns. De ce? Ca sa am un subiect de discutie cu lumea. Sau ca sa ii mai amuz putin. Macar atat sa fac pentru voi, fanii mei ce ma urmariti peste tot. As pune si o poza pe blog, dar habar n-am cum. Si nici nu ma chinui acu sa aflu. Am succes si fara poze de cacat facute din toate unghiurile si paraeditate in niste programe super complicate care nu rezolva nimic, doar niste suferinte in plus pe saiturile de socializare. Si exemple avem tone.
Pur si simplu nu-i inteleg pe aia (sau alea - dar voi vorbi la masculin ca mi-e lene sa pun bare ca sa definitivez genul) care-s pasionati de fotografie. Mare cacat vezi un cer hai sa-l tragem in poza ca vai ce tare e. Pierdere de timp si de vreme. Ok, sunt unii care fac si bani. P-aia ii inteleg. Pe ceilalti care-si pozeaza cacatul din baie sau cacatul din oglinda si apoi o editeaza si o ridica la rangul de arta printre prietenii lor la fel de editati, nu.
Se editeaza, dar cand ies pe strada ... tot la fel sunt. Fotografiile sunt ca tipele la discoteca (stiu sunt un taran infect - la club) - toate arata bine. Pana si cele mai grase au loc in poze, are grija photoshopul. Si pierd ore, fac pariu, ore!!!, grasele alea chinuindu-se sa stearga ultima urma de grasime din poza. Cu atat mai mult ne incurajeaza ironiile. Cand observam diferentele.
In fine, nu va mai pozati doar pt altii. Pozati-va pentru voi, simplu. Lasati-ne sa va descoperim, nu ne aratati direct chilotii, nu mai are farmec. Daca intelegeti metafora.
Mai bine ati putea suferi pe bloguri. Dar nu v-ar iesi deloc. Ca nu exista program la care sa apelezi: am un scris. E de cacat sau penibilut. Stau doua ore, il lucrez in program si iese genial. Nu, nu se poate. Ori poti, ori nu. Nu ma trag in poze. Nici n-am ce sa trag. Eu scriu. Rar. Naspa. Dar o fac. Natural. Needitat. Aici sunt eu. Voi? Cand va uitati la poze va vedeti pe voi? Pacat ca nu s-a inventat oglinda care sa editeze...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
