Am nevoie de un imbold pentru a putea scrie. Mai ales despre o categorie de elevi. Trebuie sa ma impinga cineva sau ceva de la spate pentru a o face. Si iata ca azi a venit momentul sa-l abordez cu replici gen: "pisi, ne dam in barci?" sau "iubi, ai un ceas?", pe cocalar, pe pitiponc si pe toti parazitii astia care polu... populeaza liceele. Si nu numai.
S-au scris muulte despre ei. Unii ii critica pe drept, altii ipocrit. Mi-a fost dat sa aud pitipoance vorbind despre o alta fata "aia cu 10 straturi de fond de ten". Ce-i drept, in liceul nostru (mult prea prestigios, care are o anume eticheta, un inalt si deosebit standard) nu prea vedem cocalari. Si cand ma refer la cocalari, ma refer la tipul ala de indivizi de asculta manele tare pe telefon, au ciocate sau adidasi luis vuton etc, si se asorteaza cu tipul de haine arhicunoscut. Deja mi-e mult prea sila pentru a le mai face o descriere, fie ea cat de jignitoare posibil. (Antonescu de traia...)
Abordeaza stilul de viata "gugu" (guta - gucci), si ei asteapta de la viata "un tun", "bani gramada". Adica exact stilul romanului ... pomana, pomana, pomana! Si cat mai putina munca!
La fel si cu pitipoancele. Vreti poze sau descrieri, stiti situl. www.pitzipoanca.org. aa si cocalari.com (parca :-?).
Nu-mi bat prea mult capul cu ei. Insa ii voi incadra intr-un mare tip de elev: ELEVUL IGNORANT.
Nu-l intereseaza nimic. Critica tot, insa doar in 2 - 3 replici, neputinta gasirii unor argumente care sa le sustina vorbele aruncate intervenind. Ori dorm la ora, ori fac galagie, se cearta cu toti profii, nemaigandindu-se daca ce fac maestrii didactici e corect sau nu. Pur si simplu arunca vorbele, sperand ca una din ele sa fie buna. Asta in cazul bun.
On the other hand, ca sa zic asa, cocalarul, ignorantul, isi injura profesorii, ii jigneste, uneori chiar ii loveste. Asta nu prea e cazul in The Great Brattaine.
Pitipoanca e cuminte. Atunci cand nu se machiaza in ore, cand nu-si da mesaje lacrimogene cu latin-loveru`, sau indian-loveru`, etc., sau cand nu foloseste apelativele "fata". Sau mai rau, "fa". In general, folosirea apelativului "fata" arata un stadiu emancipat de pitiponceala.
Sigur, mai exista si strutii. Frumosii frumosilor, aranjorii aranjorilor (mai rau ca jean padureanu)! Petrec multe ore in baie, sunt mai pasarici decat pasaricile, sunt "baieti simtiti" (pupic pe botic, tatic sau pizdic mai tarzic...never!) si "draguti", traiesc mai mult pe hi5 si in cluburi decat pe asfalt, iarba sau zapada.*
Cam astia ar fi cu astia. V-am pupat si... la maaare!
* Citind cuvintele iarba si zapada alaturat, oare la ce v-ati gandit? Drogatilor! :P
joi, 30 aprilie 2009
sâmbătă, 25 aprilie 2009
Profesorul - o ardem "ficţioneşte", à la BratianuL
Un fel de modern fairytale, cu printesa noastra, brrrrruta mica! (Blink blink blink!)
Intr-o zi speciala, cand Soarele lumina puternic si razele-i arzatoare incalzeau oasele bietiilor locuitori inghetati intre peretii gauriti ai “Palatului”, veni la Poarta cea Verde un vestitor calare, cu straie murdarite de ploaia din ultimele ceasuri si dadu de veste in tot Regatul ca peste 9 mari, 9 tari si 9 strazi mai incolo, au navalit zmeii si toate dobitoacele padurii asupra satului de peste 9 mari, 9 tari si 9 strazi mai incolo.
Si vestitorul asta mai zicea ca singurul capabil sa “salveze situatia tamtamtananannaaaanam” se presupunea a fi
Razboinicul Luminii, cel neinfricat si invincibil, care de la varsta frageda a invatat tainele luptei de la insusi Hercule, Brad Pitt, Gladiatorul sau Schwarzenegger, cine vreti voi. Ideea e ca era smecher rau la bataie.
Si ca Regele ‘al mai smecher de peste noua mari, noua tari si noua strazi departare, al carui nume era ascuns pe foi de aur incrustate cu nestemate, in lazi de diamant de la Mobexpert, cu lacate de la Brico, mai smecher decat ‘ai doi regi din regatul nostru, Maieui si Coosutaaecihoeu, a dorit sa il racoleze, pardon, cheme, pe insusi Marele Razboinic vestit peste 9 mari, 9 tari si 9 strazi mai incolo, sa ii salveze ceapa din gradina, ca i-o mancau zmeii si dobitoacele, si o puneau in ciorba, in tocanita, pe pizza si in salate. (Foame.) Ce-i pasa Mariei Sale de capetele sateniilor; daca salata lui nu era buna, atunci nimic nu trebuia sa fie bine.
(Obs! Nu e nicio Maria sau vre-un Ion deocamdata in basmul nostru.)
Astia doi regi ai nostri de la Palat, Maieui si Coosutaaecihoeu au fost de acord sa “il imprumute” pe Marele Razboinic al Luminii pentru a salva viata Regelui de peste 9 mari, 9 tari si 9 strazi mai incolo. Nu de alta, da’ daca nu acceptau, ajungeau in salata smecherului asta anonim.
Si uite asa a ramas imparatia noastra fara Razboinic o perioada de timp. Locuitorii din imparatie ii ureaza: sa o aiba tare si dreapta! Pe ea, pe sabie.
Il asteptam inapoi cu portiile inch...deschise!
Intr-o zi speciala, cand Soarele lumina puternic si razele-i arzatoare incalzeau oasele bietiilor locuitori inghetati intre peretii gauriti ai “Palatului”, veni la Poarta cea Verde un vestitor calare, cu straie murdarite de ploaia din ultimele ceasuri si dadu de veste in tot Regatul ca peste 9 mari, 9 tari si 9 strazi mai incolo, au navalit zmeii si toate dobitoacele padurii asupra satului de peste 9 mari, 9 tari si 9 strazi mai incolo.
Si vestitorul asta mai zicea ca singurul capabil sa “salveze situatia tamtamtananannaaaanam” se presupunea a fi
Razboinicul Luminii, cel neinfricat si invincibil, care de la varsta frageda a invatat tainele luptei de la insusi Hercule, Brad Pitt, Gladiatorul sau Schwarzenegger, cine vreti voi. Ideea e ca era smecher rau la bataie.
Si ca Regele ‘al mai smecher de peste noua mari, noua tari si noua strazi departare, al carui nume era ascuns pe foi de aur incrustate cu nestemate, in lazi de diamant de la Mobexpert, cu lacate de la Brico, mai smecher decat ‘ai doi regi din regatul nostru, Maieui si Coosutaaecihoeu, a dorit sa il racoleze, pardon, cheme, pe insusi Marele Razboinic vestit peste 9 mari, 9 tari si 9 strazi mai incolo, sa ii salveze ceapa din gradina, ca i-o mancau zmeii si dobitoacele, si o puneau in ciorba, in tocanita, pe pizza si in salate. (Foame.) Ce-i pasa Mariei Sale de capetele sateniilor; daca salata lui nu era buna, atunci nimic nu trebuia sa fie bine.
(Obs! Nu e nicio Maria sau vre-un Ion deocamdata in basmul nostru.)
Astia doi regi ai nostri de la Palat, Maieui si Coosutaaecihoeu au fost de acord sa “il imprumute” pe Marele Razboinic al Luminii pentru a salva viata Regelui de peste 9 mari, 9 tari si 9 strazi mai incolo. Nu de alta, da’ daca nu acceptau, ajungeau in salata smecherului asta anonim.
Si uite asa a ramas imparatia noastra fara Razboinic o perioada de timp. Locuitorii din imparatie ii ureaza: sa o aiba tare si dreapta! Pe ea, pe sabie.
Il asteptam inapoi cu portiile inch...deschise!
marți, 7 aprilie 2009
Tipuri de elevi II
Despre tocilari s-ar mai putea spune, cu siguranta, multe lucruri. Hai, totusi, sa trecem mai departe cu analiza.
2. Elevul destept... sau "destept".
Destept: elevul care stie sa invete rapid, fara complicatii, sa si retina ceea ce ii trebuie pentru viitor. Totodata, este alegerea lui (sau a celor care ii traseaza diferite limite la note: parintii, bunicii, etc.) daca se straduieste sa ia note mari si la materiile neimportante, aici aplicand sistemul tocilarului clasic "azi invat, maine uit".
Spre deosebire de paduchii-tocilari, nu ramane limitat strict la ceea ce invata la scoala, largindu-si aria de informare si in alte subiecte: de exemplu, vizioneaza documentare, citeste carti nerecomandate (nu interzise, ci doar nementionate), are propriile idei si opinii despre lumea inconjuratoare.
Acum, comporamentele difera, in functie de caracter. Poti fi destept, dar totusi sa pieri pe limba ta, poti fi destept, dar timid si deci neimportant, poti fi destept si calculat, stiind ce, cand si cum sa faci.
"Desteptul": multi dintre voi, poate, ati spus ca destept in ghilimele egal prost. Ei bine, nu. "Destept" este profitorul, descurcaretul, maestrul in arta ligusirii tocilarilor-altruisti si a profilor, sensei in copiat, etc.
Nu prea invata, o face rar, iar orizonturile sale sunt adeseori limitate. Cel putin la varsta liceului. Se axeaza pe unele subiecte, in functie de pasiuni si cu ele o arde tot timpul. Se plictiseste deseori la scoala, si ori chiuleste, ori face scandal, sfarsind prin diferite birouri.
Aici, doar colericii pot intra, sau sangvinii. Rar vezi un flegmatic profitor. Sau un melancolic (emo-chizii-tampizii despre care vorbim in alte dati).
2. Elevul destept... sau "destept".
Destept: elevul care stie sa invete rapid, fara complicatii, sa si retina ceea ce ii trebuie pentru viitor. Totodata, este alegerea lui (sau a celor care ii traseaza diferite limite la note: parintii, bunicii, etc.) daca se straduieste sa ia note mari si la materiile neimportante, aici aplicand sistemul tocilarului clasic "azi invat, maine uit".
Spre deosebire de paduchii-tocilari, nu ramane limitat strict la ceea ce invata la scoala, largindu-si aria de informare si in alte subiecte: de exemplu, vizioneaza documentare, citeste carti nerecomandate (nu interzise, ci doar nementionate), are propriile idei si opinii despre lumea inconjuratoare.
Acum, comporamentele difera, in functie de caracter. Poti fi destept, dar totusi sa pieri pe limba ta, poti fi destept, dar timid si deci neimportant, poti fi destept si calculat, stiind ce, cand si cum sa faci.
"Desteptul": multi dintre voi, poate, ati spus ca destept in ghilimele egal prost. Ei bine, nu. "Destept" este profitorul, descurcaretul, maestrul in arta ligusirii tocilarilor-altruisti si a profilor, sensei in copiat, etc.
Nu prea invata, o face rar, iar orizonturile sale sunt adeseori limitate. Cel putin la varsta liceului. Se axeaza pe unele subiecte, in functie de pasiuni si cu ele o arde tot timpul. Se plictiseste deseori la scoala, si ori chiuleste, ori face scandal, sfarsind prin diferite birouri.
Aici, doar colericii pot intra, sau sangvinii. Rar vezi un flegmatic profitor. Sau un melancolic (emo-chizii-tampizii despre care vorbim in alte dati).
sâmbătă, 4 aprilie 2009
Din ciclul lui bog, "tipuri de elevi"
Asta nu e o continuare la articolu de mai jos...e doar unu inspirat din el.
Acea categorie de "colegi" ai nostri descrisa de blog are reprezentanti in absolut fiecare clasa. Asa este de cand s-a inventat scoala cred, pentru ca, dupa cum stim, oamenii sunt diferiti...da' las teoriile existentiale pe alta data.
Tocilaru(include si exemplele feminine, da folosesc genu masculin ca sa generalizez), anume colegu ala care nu prea iese in pauze decat daca se pisa pe el sau daca moare de foame, care invata pt toate cacaturile de materii care nu o sa ii foloseasca in viata si isi da silinta cand face asta, care nu da la lucrari decat daca il santajezi sau ii zici ca il bati:D, care daca ii zici "buna ce faci?" se uita la tn de parca l-ai fi intrebat "ce mai face ma-ta?", care daca ia 8 deja se gandeste ca viitorul lui stralucit de student cu bursa se clatina, si care mi-e groaza sa ma gandesc la ce gesturi necugetate ar recurge daca ar lua 6...eee cum sa zic, un standard pt fiecare clasa. Are si el rolu si farmecu lui intr-un colectiv si, cu toata izolarea asta a lui fata de restu clasei si inhibitia de care da dovada nu e clasa fara cel putin un exemplar si asta e foarte bine.
Dar nu aici voiam sa ajung. Ceea ce am observat in ultima vreme este aparitia, in special in cazul fetelor, a grupuri de cate 2, "bisericute" cum le numim toti. Pana acum nimic nou. Chestia e ca, daca pana acu (cel putin asa credeam eu) fetele mai timide aveau grupu lor, astea mai netimide aveau grupu lor si asa...fiecare cu pizda masii cum ar zice o vb veche, acum am observat multe bisericute bazate pe relatia sef-sclav. De ce se intampla asta? Datorita acelor fete, fara personalitate, care din dorinta de a deveni populare si de a iesi din acea stare de inhibitie, se imprietenesc cu fete mai putin anti-sociale decat ele...ca populare e prea mult, si astea le tin ca pe niste catelusi in lesa.
Si, ca om care e martor la treburile astea, ma deranjeaza foarte tare dintr-un singur motiv: pupincurismul. Mi se face scarba cand aud discutii intre fete si cea din postura de sclav o linge in rect pe ailalta, sau daca zic de una ca e proasta, curva, mortii ei ce ii zic, sare sclava de cur in sus ca i-am jignit sefa, pentru ca urasc pupincurismul gratuit...cu toate ca, sa recunoastem, toti ne facem frate cu dracu pana trecem podu' (sau lacu...cum vreti), dar asta e cu totul altceva pt ca scopu scuza mijlioacele...
Acea categorie de "colegi" ai nostri descrisa de blog are reprezentanti in absolut fiecare clasa. Asa este de cand s-a inventat scoala cred, pentru ca, dupa cum stim, oamenii sunt diferiti...da' las teoriile existentiale pe alta data.
Tocilaru(include si exemplele feminine, da folosesc genu masculin ca sa generalizez), anume colegu ala care nu prea iese in pauze decat daca se pisa pe el sau daca moare de foame, care invata pt toate cacaturile de materii care nu o sa ii foloseasca in viata si isi da silinta cand face asta, care nu da la lucrari decat daca il santajezi sau ii zici ca il bati:D, care daca ii zici "buna ce faci?" se uita la tn de parca l-ai fi intrebat "ce mai face ma-ta?", care daca ia 8 deja se gandeste ca viitorul lui stralucit de student cu bursa se clatina, si care mi-e groaza sa ma gandesc la ce gesturi necugetate ar recurge daca ar lua 6...eee cum sa zic, un standard pt fiecare clasa. Are si el rolu si farmecu lui intr-un colectiv si, cu toata izolarea asta a lui fata de restu clasei si inhibitia de care da dovada nu e clasa fara cel putin un exemplar si asta e foarte bine.
Dar nu aici voiam sa ajung. Ceea ce am observat in ultima vreme este aparitia, in special in cazul fetelor, a grupuri de cate 2, "bisericute" cum le numim toti. Pana acum nimic nou. Chestia e ca, daca pana acu (cel putin asa credeam eu) fetele mai timide aveau grupu lor, astea mai netimide aveau grupu lor si asa...fiecare cu pizda masii cum ar zice o vb veche, acum am observat multe bisericute bazate pe relatia sef-sclav. De ce se intampla asta? Datorita acelor fete, fara personalitate, care din dorinta de a deveni populare si de a iesi din acea stare de inhibitie, se imprietenesc cu fete mai putin anti-sociale decat ele...ca populare e prea mult, si astea le tin ca pe niste catelusi in lesa.
Si, ca om care e martor la treburile astea, ma deranjeaza foarte tare dintr-un singur motiv: pupincurismul. Mi se face scarba cand aud discutii intre fete si cea din postura de sclav o linge in rect pe ailalta, sau daca zic de una ca e proasta, curva, mortii ei ce ii zic, sare sclava de cur in sus ca i-am jignit sefa, pentru ca urasc pupincurismul gratuit...cu toate ca, sa recunoastem, toti ne facem frate cu dracu pana trecem podu' (sau lacu...cum vreti), dar asta e cu totul altceva pt ca scopu scuza mijlioacele...
vineri, 3 aprilie 2009
Tipuri de elevi I
Dupa circa 10 minute de reflectare a gandului "ce sa postez, cum sa postez", m-am hotarat sa revin asupra unei idei mai vechi (cam de pe 03.04.2009, ora 14), careia sa-i aduc unele schimbari. Initial, voiam sa fac tipuri de tocilari, dar am realizat in final ca in esenta sunt toti cam la fel, desi unele detalii difera. Astfel, mi-au iesit cateva tipuri (de fapt, o sa-mi iasa, habar n-am ce, vedem apoi):
1. Elevul tocilar. Unii prin tocilar inteleg "cel care invata azi ceva si a doua, a treia zi, uita tot". Totusi, intre timp, tocilar a devenit renumele elevilor acelora cuminti, tacuti, pititi prin multime, al caror obiectiv principal este obtinerea notelor mari.
De aici, arborele are ceva crengi: tocilarul altruist, tocilarul egoist, tocilarul pupincurist, tocilarul sfidator, etc.
De cele mai multe ori, tocilarul altruist este acceptat de ceilalti pentru ca este "cel care invata", de unde deducem parsivitatea si interesul persoanelor beneficiare. De teme copiate, de lucrari rezolvate, etc. Aici deducem o pupincurozitate (da, licenta artistica) la adresa colegilor, acesti tocilari nefacandu-se remarcati in fata profilor in mod deosebit.
Tocilarul egoist este cel care isi invata numai pentru el, merge pe principiul "de ce sa invat eu si ceilalti nu? si ei sa ia note cat mine sau mai mari decat mine?". Aici, limbismul se indreapta spre profesori. Pentru ca, fiind izolati de restul clasei, ei gasesc in mentorii lor izolarea perfecta. Mentorii aceia fiind niste RATATI, IDIOTI, FRUSTRATI, apreciindu-i pe tocilari, pentru ca vad in ei ceea ce au fost ei odata. Un profesor adevarat nu dialogheaza cu nimeni personal, isi face doar meseria si atat.
Personal, ii urasc din suflet pe acesti tocilari, care desigur vor ajunge angajatii perfecti, sclavii perfecti, pentru ca ei nu stiu, nu pot, nu au capacitatea necesara de a da o replica colegilor de munca sau sefilor. Cum acum nu ies din cuvantul profesorilor. Acesti elevi vor ajunge frustratii de maine, care vor critica fara argumente tot in jurul lor, vor puti a invidie, vazand cum alte tipuri de elevi au ajuns mai bine ca ei, EI, VAI, EI! cei care invatau mult, adorau ce faceau. Iar parintii acestor copiii... sunt doar niste modele perfecte pentru ei. Dar asta este o alta discutie, probabil o voi aborda.
Tocilarul sfidator e acel tocilar mandru de ceea ce face. Cel care considera ca notele sunt cele mai importante, ca zecii din catalog ii demonstreaza suprematia asupra celorlalti. In realitate... sunt vai de capu` lor. Nu au ceva si mai important: scoala vietii. Lucru pe care nu-l inteleg si nu-l vor intelege niciodata. Ei va doar in fata, in stanga si in dreapta, nu. Orizontul lor e limitat. Gandirea lor e limitata, tocita, indobitocita de orele de invatat in zadar.
In unele cazuri, prin clasele de la liceu, a 10-a, a 11-a, tocilarul mascul se intovaraseste cu tocilarul femela, legand o relatie de "pe bune". Si pe bune ca invata impreuna, ca fac glume de genul "haha, ce fraier esti, ai un 9 si 3 de 10 la chimie! eu am 4 de 10!", etc. . Iar subiectul sex... greu de abordat. Tocilarul mascul, om cu principii cu idei, TOCESTE internetul in saparea de situri porno, in timp ce tocilarul femela este o frigida, ce vrea sa ramana virgina pana-n noaptea nuntii. Cand o sa descopere ca e varzaaa... si ca s-au inventat lame de ras.
Cam asta ar fi primul tip de elev. Voi continua in zilele ce urmeaza cu altele. Deocamdata, tre sa mai citesc cate ceva. Ciao!
1. Elevul tocilar. Unii prin tocilar inteleg "cel care invata azi ceva si a doua, a treia zi, uita tot". Totusi, intre timp, tocilar a devenit renumele elevilor acelora cuminti, tacuti, pititi prin multime, al caror obiectiv principal este obtinerea notelor mari.
De aici, arborele are ceva crengi: tocilarul altruist, tocilarul egoist, tocilarul pupincurist, tocilarul sfidator, etc.
De cele mai multe ori, tocilarul altruist este acceptat de ceilalti pentru ca este "cel care invata", de unde deducem parsivitatea si interesul persoanelor beneficiare. De teme copiate, de lucrari rezolvate, etc. Aici deducem o pupincurozitate (da, licenta artistica) la adresa colegilor, acesti tocilari nefacandu-se remarcati in fata profilor in mod deosebit.
Tocilarul egoist este cel care isi invata numai pentru el, merge pe principiul "de ce sa invat eu si ceilalti nu? si ei sa ia note cat mine sau mai mari decat mine?". Aici, limbismul se indreapta spre profesori. Pentru ca, fiind izolati de restul clasei, ei gasesc in mentorii lor izolarea perfecta. Mentorii aceia fiind niste RATATI, IDIOTI, FRUSTRATI, apreciindu-i pe tocilari, pentru ca vad in ei ceea ce au fost ei odata. Un profesor adevarat nu dialogheaza cu nimeni personal, isi face doar meseria si atat.
Personal, ii urasc din suflet pe acesti tocilari, care desigur vor ajunge angajatii perfecti, sclavii perfecti, pentru ca ei nu stiu, nu pot, nu au capacitatea necesara de a da o replica colegilor de munca sau sefilor. Cum acum nu ies din cuvantul profesorilor. Acesti elevi vor ajunge frustratii de maine, care vor critica fara argumente tot in jurul lor, vor puti a invidie, vazand cum alte tipuri de elevi au ajuns mai bine ca ei, EI, VAI, EI! cei care invatau mult, adorau ce faceau. Iar parintii acestor copiii... sunt doar niste modele perfecte pentru ei. Dar asta este o alta discutie, probabil o voi aborda.
Tocilarul sfidator e acel tocilar mandru de ceea ce face. Cel care considera ca notele sunt cele mai importante, ca zecii din catalog ii demonstreaza suprematia asupra celorlalti. In realitate... sunt vai de capu` lor. Nu au ceva si mai important: scoala vietii. Lucru pe care nu-l inteleg si nu-l vor intelege niciodata. Ei va doar in fata, in stanga si in dreapta, nu. Orizontul lor e limitat. Gandirea lor e limitata, tocita, indobitocita de orele de invatat in zadar.
In unele cazuri, prin clasele de la liceu, a 10-a, a 11-a, tocilarul mascul se intovaraseste cu tocilarul femela, legand o relatie de "pe bune". Si pe bune ca invata impreuna, ca fac glume de genul "haha, ce fraier esti, ai un 9 si 3 de 10 la chimie! eu am 4 de 10!", etc. . Iar subiectul sex... greu de abordat. Tocilarul mascul, om cu principii cu idei, TOCESTE internetul in saparea de situri porno, in timp ce tocilarul femela este o frigida, ce vrea sa ramana virgina pana-n noaptea nuntii. Cand o sa descopere ca e varzaaa... si ca s-au inventat lame de ras.
Cam asta ar fi primul tip de elev. Voi continua in zilele ce urmeaza cu altele. Deocamdata, tre sa mai citesc cate ceva. Ciao!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
