luni, 22 noiembrie 2010

ganduri

da, stare latenta in liceu. si nu cred ca-s singurul care simte asa. si nici nu cred ca exista foarte multe solutii. pur si simplu, a trecut si entuziasmul revederii colegilor, au trecut si evenimentele mai mondene, vin tezele, invatatul si frigul. fara frig. va voi vedea mutrele amortite, fade, triste. nu stiu cat ma veti influenta, energia va exista. va fi mai mult un mod de a ascunde cat mai priceput sila fata de scoala si fata de cat de inutile sunt unele ore. sau unii profesori... plus ca-i anul 4. emotiile si paranoia ce te-mping sa-nveti. teama care exista, inevitabil. dorinta de a reusi, de a face cat mai bine. obstacolele, mai mult sau mai putin subiective ce se interpun. lenea, complacerea, lasatul de pe astazi pe maine, dorinta de relaxare a unui corp ce s-a relaxat continuu 3 ani la rand. e tare greu sa te intelegi cu ele, sa le franezi, sa te ridici din pat si sa citesti, sa-nveti. dar, poate, pana la urma, astea pot fi chestiile care fac diferenta. sau poate nu. dar pot conta. norocul ni-l mai facem si singuri. astia mai mici, de ma cititi, puneti mana pe-o carte. si dupa ce ati pus mana pe ea, nu o lasati. deschideti-o, savurati-o, integrati-va in alte universuri. in afara de feisbuc, messenger si scoala plicticoasa despre care tocmai v-am vorbit.

meci de handbal la fete, joi, la 7. bratianu cu o fata. documentati-va si POATE intelegeti gluma.

joi, 18 noiembrie 2010

Tocilarul de la miezul noptii

"Imi place la liceu, pentru ca aici invat sa ma detasez de ceilalti, sa invat sa nu-mi pese deloc de parerile celorlalti. Stiu ca in viata trebuie sa fii singur si sa mergi pe drumul tau. De aceea, m-am detasat inca de cand am intrat prima oara in clasa, pas cu pas, de colegii mei.

Sunt singur, solitar. Imi vad de treaba mea. Nu prea ma baga nimeni in seama. Nici macar acum, dupa trei ani si jumatate de invatat impreuna. Vorbesc doar cu patru fete din clasa: si ele sunt foarte independente, invata foarte mult, citesc foarte mult si se duc la multe olimpiade. Le admir teribil si imi place sa ne impartasim gandurile. Ma rog, asta se intampla destul de rar, atunci cand nu ne ascultam reciproc in pauze.

Uneori, cand este ziua unuia dintre noi, intram pe messenger pentru o ora si facem o conferinta unde vorbim despre tot si toate! :x De aceea, imi voi aminti mereu cu drag de anii de liceu! Si de cat de frumos este sa-ti faci majoratul pe messenger... Doar ne conformam cu tehnologia, nu?
Am fost mereu curios cum de colegilor mei le place distractia "old style", sa se duca undeva toti, sa danseze si sa bea. Atat de invechit. Sunt atat de curios cum este un majorat in lumea lor. Pe mine m-au invitat foarte multi pana acum la majoratele lor, dar eu am refuzat. De fapt, daca tot sunt sincer, doar doi. Colegul meu din spate caruia ii dau mereu tema si o fata ce tocmai pierduse un pariu...

Din pacate, nu pot sa ma exprim foarte bine. Uneori, invat cate cinci ore acasa pe de rost o lectie. Desigur, o spun impecabil. Dar daca profesorul ma intrerupe si ma intreaba de altceva, ma blochez. Pur si simplu nu ma lasa sa-mi duc ideea la capat! Auzi, domne, sa ma-ntrebe el de la a treia pagina din lectie, in loc s-o expun eu, integral, identic cu ceea ce ne-a predat...
Sau cand ne-ntreaba din urma!!! Incredibil! Asta am uitat acum trei zile pentru ca am invatat-o acum patru!... Si azi noapte n-am mai avut timp sa-mi recapitulez materia si la desen.

Citesc foarte multe carti. Stiu si ceva citate. Altele, le am intr-un caiet plin de citate. Cineva m-a intrebat o data de ce folosesc toate aceste citate. Am devenit confuz. I-am spus ca nu-ntelege nimic, ca este un incult.
Auzi, cum de tin eu citate despre dragoste??
Dar eu am prietena!!! Am cautat-o si am gasit-o, fara sa ma apeleze nimeni. Este formidabil cum stam seara in pat si facem dragoste. Uneori, mai intra mama ei in camera. Ea inchide telefonul instantaneu. Eu imi pun pantalonii la loc, imaginandu-mi ce se petrece cu ea in acel moment... Probabil, mama ei o bate, pentru ca vorbeste cu un baiat.

Eu iar invat. Trebuie sa ajung cineva in viata. E visul meu sa ajung sa am un salariu bunicel. Poate ma casatoresc. Cu fata care-mi impartaseste dragostea inca de acum... Mama mea o sa fie foarte mandra ca i-am depasit conditia. Vrea neaparat sa-i intrec pe toti ceilalti, sa moara de ciuda toti vecinii cand m-or vedea la facultate la Bucuresti...
Sau cand ma voi angaja si voi fi declarat angajatul lunii. Ma antrenez inca de pe acum. Superiorii sunt favoritii mei. Pentru placerea lor, totul trebuie facut.
Motto-ul meu este: "Seful nostru, stapanul nostru".

Sunt convins ca acum sunt preferatul tuturor profesorilor. Ii informez cu placere despre tot ce se intampla in clasa. Stau in prima banca pentru a ma face auzit, dar si pentru a auzi mai bine. Uneori, am auzit chicoteli cu tendinta mea de a ma pleca in fata (fatza) profesorilor atunci cand vorbesc cu dumnealor...
Din cand in cand, ma mai angajez in discutii contraditorii cu insipizii din clasa. Nu ajungem la un consens niciodata, pentru ca ei nu asculta argumentele mele spunand ca nu prea au legatura cu subiectul. Cel mai bine e sa spun "fiecare cu parerea sa" si asa par si mai inteligent.

Multi frustrati prin clasa. Cum pot ei sa viseze sa ajunga milionari, miliardari cand nu citesc si stau cu sub-burta pe carte toata ziulica?... Eu probabil voi ajunge, dar, pana atunci... ador orice parere a profesorilor, a directorilor si a superiorilor, in general.

Capul plecat sabia nu-l taie.
"

luni, 15 noiembrie 2010

Scrisoare catre un cititor

Doamna profesoara,


Din feric... cauza unor motive pe care nu le cunosc, nu ati mai fost profesoara clasei noastre si de aceea, am ales sa va scriu aici pentru ca la liceu nu am cand sa vorbesc cu dumneavoastra.

Mi-a fost adus la cunostinta faptul ca ati discutat, in cadrul unei ore de curs de la alta clasa, despre acest blog. Tin sa va multumesc pentru reclama facuta.

Acum tin sa va lamuresc in legatura cu ceea ce ati afirmat despre ceea ce scriu aici. Precizez ca nu cunosc exact cuvintele rostite, cele trei surse de informare au fost folosite, astfel ca va voi putea comenta spusele.

Eu nu am scris nimic ofensator direct la adresa vreunui profesor. Nu am jignit, nu am injurat.
Creatia ar trebui cultivata, nu oprita. Oamenii inteligenti stiu sa accepte parodierea lor pentru ca stiu ca nu le poate fi afectata imaginea in vreun fel. Zambesc, apreciaza sau merg mai departe. A fost un pamflet. Si vor mai fi pamflete, atunci cand voi dori sa le fac.

De ce? Pentru ca niciun regulament scolar sau de orice alta natura nu-mi interzice chestia asta. Nu este calomnie si nici patare a imaginii. Nu folosesc nume. Nu jignesc. Nu afirm lucruri pe care nu le stapanesc. Incercati sa vedeti cati indivizi s-au revoltat de-a lungul vremii impotriva Academiei Catavencu (a nu se intelege ca doresc vreo comparatie sau vreo asemanare, e doar un simplu exemplu).

Iar profesorii, da, trebuie sa fie comentati de elevi! Pentru ca lucreaza cu elevii. Profesorii trebuie sa se modeleze dupa fiecare clasa. Sa-i inteleaga, sa-i asculte, dar sa se si impuna. Dai respect, primesti respect.

Sa trecem la moralitate: elevii nu au dreptul sa comenteze despre profesori, pe un blog public, ce poate fi citit de oricine. Dar profesorii au dreptul sa comenteze despre ce fac elevii in timpul liber, la o ora de curs de la o alta clasa? Au dreptul sa-i catalogheze pe respectivii elevi? Mai bine zis, elev. Eu. In comparatie cu alt elev al clasei din care fac parte.

Doriti sa imi spuneti ceva? Sunt dispus sa dialoghez. Fata in fata. Sincer, deschis. Pentru ca aveam impresia ca sunteti o persoana ce poate fi descrisa cu aceste doua cuvinte.

Va multumesc pentru pastrarea confidentialitatii. Dar cred ca laudandu-va ca nu spuneti in cancelarie despre blog a insemnat automat jignirea colegilor de breasla. Sunteti singura cu internet. Singura cu preocupari, care citeste.
Doresc a va instiinta de faptul ca "Scrisoare catre Domnul Miu" (un articol mai vechi, cautati-l in bara din dreapta) a fost citita de indeajuns de multi profesori. Mai departe, si acest blog.

Imi doresc sa nu va fi deranjat faptul ca imi permit sa ma culc la asemenea ore tarzii. Si ca in loc sa invat, stau sa scriu pe bloguri. De fapt, este doar stricta mea preocupare ce fac in timpul liber, atata timp cat nu ofensez pe nimeni.

Sunt convins ca respectivul profesor despre care ati spus ca am scris a zambit la citirea acelor articole. Am si laudat, am si ... pamfletat.

Astept cu nerabdare un raspuns din partea dumneavoastra.

O zi frumoasa,

"un baiat... mai asa, mai..."

luni, 8 noiembrie 2010

Balul in presa 1

http://www.youtube.com/watch?v=eoGl0S5R3EQ&feature=player_embedded


da, timp de doua luni am lucrat timp de doua luni. :))

plus tiberiu repetand pentru "dansez pentru tine" la inceputul materialului.

missa nu-mi place. deloc. am pierdut si un pariu din cauza ei.


nu cred ca a fost aranjat. in fiecare an, aia care au pierdut au spus ca a fost aranjat pentru a-si justifica esecul. cel mai bun argument e misterul. uitati-va la cat de surprins este!

p.s.: daca mai aveti articole, mai trimiteti. pun asa, cate unul, sa fie savurate din plin!

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Sfarsit

A trecut si balul. N-am timp sa creez conspiratii. Daca aveti pareri, comentarii, critici, laude, scrieti-le aici. Sau nu. Eu voi reveni (poate) cu o parere mai incolo.

vineri, 5 noiembrie 2010

Bal bal bal bal bal bal bal bal bal

Diseara va fi ziua cea mare... pentru organizatori, cu siguranta. Emotii cu carul, grijile-n floare, cele mai inutile detalii tratate cu maximum de atentie. Daca va fi distractie, vedem diseara.

Trebuie insa sa le urez tuturor participantilor la miss / mister sa fie cat mai penibili ca sa avem de cine sa radem. Celorlalti... sa fie distractie!

Si sa speram ca nu mai vedem iar elevi intrati in coma la balul liceului. E penibil pentru eveniment, dar si pentru el. Nu esti mai smecher daca luni la scoala te arata lumea cu degetu` ca "uite-l p-ala de-a intrat in coma!". Esti un prost si-atat. Daca tot vrei arogante, arata-ti curu` la profesori. Sau scrie-ti pe tricou " Profesorul X o suge". Pentru alte idei, contacteaza-ma. Dar, va rog, nu va chinuiti sa fiti prosti. Incercati sa nu fiti. Naturaletea va poate dauna.

Maine - poimaine, voi scrie despre bal. Daca vreti sa va citeasca cineva parerea, care oricum nu intereseaza pe nimeni, puteti scrie la articolul ala.

marți, 2 noiembrie 2010

Numaratoare inversa

Printre maldarele de permise si invitatii, printre miile de intrebari si nedumeriri, nemultumiri si altele asemenea, mi-am facut nitel timp sa mai adaug doua trei vorbe pe aici, despre bal (la rugamintile mogulului).

NU dau nicio explicatie. Scriu un micut post doar.

Mai sunt 3 zile pana la bal. Vineri la ora asta vor fi deja varsate numeroase lacrimi de bucurie sau de tristete, dupa anuntarea castigatorilor concursului de miss si mister. Daca aveti putin noroc si putina rabdare sa ii urmariti, veti vedea ca au depus ceva efort. Avem si noi, organizatorii, niste momente ale noastre, chiar dragute as putea spune. Eu una sunt chiar multumita si aproape mandra de cat si ce am muncit pana acum. Sper doar sa placa si celorlalti si sper sa nu primim critici nefondate.

Am trecut prin multe chestii in ultima luna. Am slabit in ultimele trei zile doua kilograme. Fara sa depun vreun efort in acest sens (nu ca nu mi-ar conveni). M-am/ne-am suparat si m-am/ne-am enervat la repetitii. Am avut surprize placute din partea cui nu ma asteptam. APROAPE am plans (n-au reusit pana acum sa imi stoarca vreo lacrima) de nervi. Am tipat, am dat capace. Am incercat sa fiu draguta. Am incercat sa ma imprietenesc cu toti, sa ii inteleg si sa incerc sa le fac munca mai usoara.

Daca n-am reusit in totalitate, nu e numai vina mea/a noastra. Da, responsabilitatea este a noastra, dar nu si toata vina. Eu una simt ca am facut cam tot ce am putut. Acum, asteptam sa vedem rezultatul final. Inca doua zile. Imi doresc sa fie bine, sa ne intelegem pana la final si sa facem ceva frumos impreuna.

Si vreau sa va placa. Vreau sa vreti sa va placa, nu sa plecati cu premisa : "o sa fie naspa", "pun pariu ca am dat banii degeaba" sau "mai bine stateam la locul meu". Daca ganditi astfel, oricat de frumos ar fi balul (si cu asta nu zic ca va fi, desi cred), veti gasi nod in papura. Gen, daca te calca cineva pe picior ca e impiedicat sau ca nu se uita pe unde merge, sa ziceti "a fost o aglomeratie de s-a calcat lumea in picioare".

Ma adresez si celor care nu vin la bal, chiar si acelor cativa profesori care poate citesc blogul. Aveti in cap o idee preconceputa, ca balurile sunt din ce in ce mai urate. Nu puteti sti daca nu sunteti acolo. Imi pare rau daca v-au dezamagit unii, dar poate se revanseaza altii.

Daca am facut vreo greseala gramaticala sau de exprimare, e de la oboseala. Si de la stress. Ne vedem la bal :)

luni, 1 noiembrie 2010

Mai curatati, ca vad ca va place...

Articol cu dedicatie. M-am certat cu voi inainte. Acum, o mica dovada. Urmeaza la anul multele dovezi. Ca acu nu se mai duce lumea la gratare...

http://evenimente.itbox.ro/social/la-23-de-zile-dupa-lets-do-it-romania/

Pentru ipocritii care inca mai cred ca prin puterea exemplului si a bunului simt vor schimba atitudinea mitomanilor, a taranilor (de oras!!!) si a altor specii inferioare.
Azi curatati gunoaie. Visati. Maine? Va pierdeti. Tot visand aiurea. Incercand sa aratati cat de speciali sunteti. Nu, nu sunteti. Nimic altceva decat niste ipocriti infecti si inutili.

La fel ca cei care ar trebui sa ia masuri cu adevarat. Autoritatile romane??? Stati la proteste, dupa ce ani intregi v-ati marit burtile... Si ati lasat taranu` sa se civilizeze singur...