Scrisoare catre un cititor

Doamna profesoara,


Din feric... cauza unor motive pe care nu le cunosc, nu ati mai fost profesoara clasei noastre si de aceea, am ales sa va scriu aici pentru ca la liceu nu am cand sa vorbesc cu dumneavoastra.

Mi-a fost adus la cunostinta faptul ca ati discutat, in cadrul unei ore de curs de la alta clasa, despre acest blog. Tin sa va multumesc pentru reclama facuta.

Acum tin sa va lamuresc in legatura cu ceea ce ati afirmat despre ceea ce scriu aici. Precizez ca nu cunosc exact cuvintele rostite, cele trei surse de informare au fost folosite, astfel ca va voi putea comenta spusele.

Eu nu am scris nimic ofensator direct la adresa vreunui profesor. Nu am jignit, nu am injurat.
Creatia ar trebui cultivata, nu oprita. Oamenii inteligenti stiu sa accepte parodierea lor pentru ca stiu ca nu le poate fi afectata imaginea in vreun fel. Zambesc, apreciaza sau merg mai departe. A fost un pamflet. Si vor mai fi pamflete, atunci cand voi dori sa le fac.

De ce? Pentru ca niciun regulament scolar sau de orice alta natura nu-mi interzice chestia asta. Nu este calomnie si nici patare a imaginii. Nu folosesc nume. Nu jignesc. Nu afirm lucruri pe care nu le stapanesc. Incercati sa vedeti cati indivizi s-au revoltat de-a lungul vremii impotriva Academiei Catavencu (a nu se intelege ca doresc vreo comparatie sau vreo asemanare, e doar un simplu exemplu).

Iar profesorii, da, trebuie sa fie comentati de elevi! Pentru ca lucreaza cu elevii. Profesorii trebuie sa se modeleze dupa fiecare clasa. Sa-i inteleaga, sa-i asculte, dar sa se si impuna. Dai respect, primesti respect.

Sa trecem la moralitate: elevii nu au dreptul sa comenteze despre profesori, pe un blog public, ce poate fi citit de oricine. Dar profesorii au dreptul sa comenteze despre ce fac elevii in timpul liber, la o ora de curs de la o alta clasa? Au dreptul sa-i catalogheze pe respectivii elevi? Mai bine zis, elev. Eu. In comparatie cu alt elev al clasei din care fac parte.

Doriti sa imi spuneti ceva? Sunt dispus sa dialoghez. Fata in fata. Sincer, deschis. Pentru ca aveam impresia ca sunteti o persoana ce poate fi descrisa cu aceste doua cuvinte.

Va multumesc pentru pastrarea confidentialitatii. Dar cred ca laudandu-va ca nu spuneti in cancelarie despre blog a insemnat automat jignirea colegilor de breasla. Sunteti singura cu internet. Singura cu preocupari, care citeste.
Doresc a va instiinta de faptul ca "Scrisoare catre Domnul Miu" (un articol mai vechi, cautati-l in bara din dreapta) a fost citita de indeajuns de multi profesori. Mai departe, si acest blog.

Imi doresc sa nu va fi deranjat faptul ca imi permit sa ma culc la asemenea ore tarzii. Si ca in loc sa invat, stau sa scriu pe bloguri. De fapt, este doar stricta mea preocupare ce fac in timpul liber, atata timp cat nu ofensez pe nimeni.

Sunt convins ca respectivul profesor despre care ati spus ca am scris a zambit la citirea acelor articole. Am si laudat, am si ... pamfletat.

Astept cu nerabdare un raspuns din partea dumneavoastra.

O zi frumoasa,

"un baiat... mai asa, mai..."