ganduri

da, stare latenta in liceu. si nu cred ca-s singurul care simte asa. si nici nu cred ca exista foarte multe solutii. pur si simplu, a trecut si entuziasmul revederii colegilor, au trecut si evenimentele mai mondene, vin tezele, invatatul si frigul. fara frig. va voi vedea mutrele amortite, fade, triste. nu stiu cat ma veti influenta, energia va exista. va fi mai mult un mod de a ascunde cat mai priceput sila fata de scoala si fata de cat de inutile sunt unele ore. sau unii profesori... plus ca-i anul 4. emotiile si paranoia ce te-mping sa-nveti. teama care exista, inevitabil. dorinta de a reusi, de a face cat mai bine. obstacolele, mai mult sau mai putin subiective ce se interpun. lenea, complacerea, lasatul de pe astazi pe maine, dorinta de relaxare a unui corp ce s-a relaxat continuu 3 ani la rand. e tare greu sa te intelegi cu ele, sa le franezi, sa te ridici din pat si sa citesti, sa-nveti. dar, poate, pana la urma, astea pot fi chestiile care fac diferenta. sau poate nu. dar pot conta. norocul ni-l mai facem si singuri. astia mai mici, de ma cititi, puneti mana pe-o carte. si dupa ce ati pus mana pe ea, nu o lasati. deschideti-o, savurati-o, integrati-va in alte universuri. in afara de feisbuc, messenger si scoala plicticoasa despre care tocmai v-am vorbit.

meci de handbal la fete, joi, la 7. bratianu cu o fata. documentati-va si POATE intelegeti gluma.