Am fost asuprit in copilarie.Toata lumea ma batea la scoala si profesorii nu ma aparau.Fiecare zi era din ce in ce mai rea pentru mine, pentru ca invatam bine si toti ma credeau tocilar.Nu le dadeam sa copieze,de ce as fi facut-o?Adica eu munceam si ei copiau...Nu, nu asa.Adica ce eu eram prostu lor?
Intr-o zi s-au luat de mine toti din clasa si m-au incuiat acolo.Atunci mi-am vazut viitorul, o raza de lumina mi-a luminat calea si mi-am ales meseria:PROFESOR.
Acum dupa 24 de ani de la acea intamplare sunt un stimat profesor de religie si ador sa ma joc cu elevii.Chiar daca nu sunt vinovati, nu conteaza.De aceea rad pe sub mustati cand ii dau afara, si nu pot sa ii privesc in ochi.
Sunt cel mai fericit ca mi-am ales aceasta meserie!Vor urma si alte dezvaluiri ale mele, pana data viitoare sa ne spunem rugaciunea!
Postat de bog pe http://bogonblog.blogspot.com pe 21 noiembrie 2007. Cum inca ma simt reprezentat de aceasta postare, imi permit sa o postez din nou. Ca un fel de prolog. Reactiile bobocilor, in legatura cu Profesorul, au aparut, dar spuse timid, trecator. In sfarsit, cineva s-a hotarat sa o si spuna (scrie)!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu