Timpul este ucigasul perfect. Nimeni nu poate nega asta. Din toate exemplele, l-am gasit pe cel mai la-ndemana. Timpul ucide vacante. Ucide relaxarea lunilor de vara. Se grabeste sa ne duca catre vremuri unde il vom percepe altfel, unde va trece mai greu. Mult mai greu. Si ce greu ne e cand constatam, cum fac eu acum, ca nu am facut tot ce ne doream. Ne-a lasat sa visam, ca un indragostit la intalnirea perfecta, la o vacanta de vis, cu de toate, din care... am facut ceva. Dar nu le-am facut pe toate.
Mai sunt douazeci de ore pana incepe scoala. Pana la deschidere. Maine voi revedea fetele vechi, voi descoperi altele noi. Incerc sa-mi amintesc trairile de anul trecut. Si sunt aproape sigur ca si ei, cei mici, au aceleasi sentimente, aceleasi emotii...
Ma doare ingrozitor capul. Sper sa-mi treaca pana maine. Ne vedem acolo! :)
Publicat anterior (acu 3 minute) pe blogul personal: http://bogonblog.blogspot.com
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Primu rand m-a dus cu gandu' la veritasaga, in rest nada, restu e degeaba. Cred ca o sa renunt sa mai citesc blogu' asta, sigu... nu mai conteaza, oricum nu-mi pasa incat sa ma complic :| .
Trimiteți un comentariu